Istoria Machiajului

 

     

                Buna dragii mei! 

        Știu ca nu am mai postat de mult timp și îmi cer mi de scuze, dar acum am revenit și sper sa nu mai apsentez atât de mult. 

        Și m-am gândit ca pentru azi sa abordam un subiect destul de interesant și mai ales util. 

         Vreau sa încep prin a-mi arata regretele fata de ce se întâmpla in Ucraina și sa spun ca îmi pare foarte rău pentru săraci oameni ce sunt nevoiți sa lupte sau sa plece. Va încurajez sa donați sau chiar sa ii ajutați dacă aveți ocazia. De asemenea le urez numai gandurii bune si imi doresc pentru ei ca toate astea sa se termine mai repede.

         Bun cu toate acestea spuse zic sa începem povestea de azi, deoarece avem foarte multe de povestit. 

      Egiptul Antic

            Eu una sustin ca egiptenii sunt cei ce au avut cea mai frumoasa istorie a machiajului, datorita coloristi acestuia. 

           Ei fiind credinciosi in zeitati, prin grafica, utilizarea cat si formarea machiajului incercau sa evientieze ociul lui Horus. 

           In Egiptul Antic se gasesc si primele marturii ale existentei machiajului fiind reprezentate pe peretii templelor. Iar in mormite  s-au descoperit adevarte truse de machiaje.

          Simbolul frumusetii fiind vestita Cleopatra, iar stilul ei fiind inspirational chiar si in Occident pana la inceputul Evului Mediu.   Acestia se foloseau de Khol-ul negru, care era obtinut din funigine sau antimonium. Ei folosind si culorile de verde si de albastru. Ei fiind si foarte pasionatii de studiul materiei prime ce se utilizau in machiaz. Produsele cosmetice erau bazate pe mercur si plumb Femeile isi faceau la ochii machiajul prelungit spre tample. Iar nobili cat si sclavi isi pudrau fata in nuante solare. 

 

            Cleopatra a fost posesoarea celui mai vechii manuscris de cosmetice, acesta fiind din pacte dinstrus in urma incendiului de la Biblioteca din Alexandria, dar rescris mai tarziu.

                     ORIENTUL:

        Daca credeatii ca orientul se lasa mai prejos fata de egiptenii ei bine va inselati. In China femeile isi desenau un punct rosu in frunte. Astefl de practica inca exista in India si Nepal si marchiaza o anganjare in viata spirituala. 

         La japonezi, fata alba reprezinta nobletea. Chiar si in zilele noastre, este considerat de catre japonez un semn al inaltei clase sociale, dovada fiind  produsele de ingrijire 

         Acestia isi tundeau sprancenele urmand a fi desenate cu creion negru, iar unghiile si buzele find intodeauna facute cu rosu.

            Faimoasele gheise aveau grija la felul in care aratau, deprizand tehnica in scoli speciale unde erau educate inca de mici.

         In machiajul de teatru, unul dintre cele mai vechi exemple il constituie cele din kabuki-ul japoneze. In general barbatii jucau in teatru, iar acestia erau machiati foare stridenti. 

           Grecia:

     In Grecia, se practica albirea fete cu ajutorul carbonatului de plumb si a calcarului. Datorita ingredientelor pe baza de arsenic folosite pentr epilare, pielea era afectata si persoanele aveau rani severe.

        Pentru o privire intensa acestea isi vospeau genele cu funigine si il fixau cu albus de ou sau cearca incinsa.

        Pentru ruji folosau ocru sau crema de fier, iar mainile si le vopseau cu henna pentru a parea mai tinere.

             Roma 

      Cel mai celebru machiaj de la ei era purtat de sotia imparatului Nero, Poppaea, ce avea nevoie de 100 de sclavi pentru a-l realiza. De asemenea si barbatii acordau o grija sporita ingrijirii si igienei personale. Isi tundeau parulu scurt, evitau barba sau mustata si se epilau, iar pentru un  plus de straluciere foloseau praf de aur. 

     Desi acestia stiau ca procedura albirii tenului era toxica chiar si letala acestia tot au ales sa abordeze trend-ul, pentru aratarea noletei.

         Ovidiu a scris o lucrare in care oferea sfaturi si trucuri in acest domeniu.

     Horatiu descria trei tipuri de farduri: oxidul rosu de plumb, carmin si fecale de crocodil. 

            Ascensiunea machiajului a avut loc in perioada Imperiului Roman, cand femeile aveau sclavi instruiti pentru a le aplica fardurile. 

               Evul Mediu: 

       Usor usor ne apropiem de prezent. Dar nu inainte sa ne impresioneze si evolutia machiajului din Evul Mediu.

        Si aici culoarea alba a tenului diferentia claseele sociale. Fetele erau in continuare albite cu extars de plumb, sau recurgeau chiar si la metode dureroase precum consumul de otet sau taiarea venelor.

       In Europa evului mediu era foarte populara albirea tenului de catre nobili pentru a se diferentia de sclavi ce munceau la camp. 

     In Spania si in imprejurimi, prostituatele se diferentiau prin folosirea rujului roz.

  Franta, in vremea regelui Ludovic al XIV-lea, atentia celor de la curtea regala era focalizata pe ingrijirea personala, altfel incat pudra folosita pentru albirea fete timp de un an, era echivalentul unei ratii zilnice.

 

      Se purtau alunitele false, cu ajutorul betelor de chibrite arse. Pentru vopsirea sprancenelor se folosea funiginea de pe fundul vaselor sau resturile dopurilor arse.

    In secolele XVII-XVIII, oameni au inceput sa neglijeasca igiena corporala si astefl au aparut afectiuni ale pielii care erau mascate cu ajutorul pudrei.

           Oameni au continuat sa foloseasca produsele cosmetice, chiar daca se inregistrau numeroase victime, datorita efectelor asupra organismului si a pieli prin folosirea plumbului si a mercurului. Bineinteles ca rujul rsou era inca la moda.

        Pana in 1850 si barbati erau pasionati de machiaje si ingrijirea tenului.

    In secolul XIV-lea machiajul era o adevarata amenintare pentru organism. Iar acesta provoca blocari ale circulatiei sangvine.

          Anglia Elisabethana continua prin a ne uimi si ei prin traditiile sale in materie de machiaje. Era la moda parul rosu, iar femeile din inalta clasa sociala isi aplicau albus de ou in timpul zilei, iar noaptea dormeau cu un cotlet de vitel pe fata. Spunand ele pentru a da efectul mult dorit de lifting.

 

               In Europa, in secolele XV-XVIII, cosmeticele ajung folosite la scara larga, exceptand clasele foarte sarace. Fardurile si rujurile erau simbolurii ale tineretii, averii si bunastarii.

         A sosoit si momentul aparitie cosmeticianilor profesionisti. Retetele supreme ale luxului de cosmetica includeau bai in vin sau in lapte.  Dupa aceasta ascensiune extraordinara, in anul 1760, utilizarea produselor de ingrijire si frumusete inceteaza in perioada Revolutiei Franceze.

        Iar in secolul XIX-lea, Franta revine pe piata prin dezvoltarea produselor chimice de inlocuire a aromelor obtinute prin metode naturale cu produse de frumusete bazate pe cercetarea stiintifica. Oxidul de zinc incepe sa fie folosit in pudra faciala, inlocuind in mare parte mortalele mixturi de plumb si cupru ce se utilizau anterior.

      Bun dragele si dragii mei pasionati de machiaj. Acesta este primul articol din seria dedicata istoriei machiajului. Urmand sa postez un articol dedicat istoriei machiajului pe decadele seclului XX. Sper ca v-a placut si ca l-ati gasit interesant si educativ. Sa nu aplicati acasa aceste proceduri si daca vreti sa mai abordez si alte teme de genul acesta astept mesajele voastre.

       Va las aici, noi ne revedem duminica cu o retea din seria de duminica, pana atunci ne auzim pe instagram. Va pup si va imbratisez.😘